vineri, 24 februarie 2012

În bucătăria Violetei se adună mulți prieteni…..


….Ca acasă, însă păstrăm pentru final asta. Puțini mai știu ce înseamnă acestea: restaurant clasic, restaurant cu specific, restaurant specializat, restaurant dietetic, restaurant lacto-vegetarian,  restaurant cu autoservire, resturant rutier, snack-bar, cofetărie, casă de comenzi, braseria, berăria, rotiseria, bodega, bufetul, patiseria. Acestea erau înainte de 1989, mai precis prin 1981, principalele tipuri de unități de alimentație publică din România. Dar azi, suntem mulțumiți ?

Vechi și nou în restaurație

Nu vrem decât să spunem că, teoretic, localurile erau împărțite pe căprării, piața era segmentată, teoretic știai la ce să te aștepți, în materie de mâncare, în afară de penurie, că vei găsi, mânca sau bea, într-un local sau altul. Astăzi, la 20 de ani de la căderea comunismului, stăm cam slăbuț. Nu la mâncare. Dar a murit diversitatea de catalog dinainte de 1989, și importăm la greu concepte culturale de afară, vezi în Centrul Vechi al Bucureștiului. Totul este de la 0, dar este aproape un 0 barat. Este o sărăcie și o confuzie aproape totală. Asta se vede și din Restograf.ro care constată în clasamentul său, o alimentația publică în prezent așezată doar în categoriile restaurant, café/pub/club, patiserie și snack. Cam puțin, de la 15 tipuri la doar 6. Și aproape toate sunt “restaurant”. Nu ne-am dori să revenim la trecut, dar un pic de segmentare și diversificare, în prezent, nu ar strica. Ar arăta că aceia cu bani, care se încumetă să invite consumatorii la masă, au și imaginație și gândesc creativ.

Bodegă, lacto-vegetarian, rutier

Înainte. Bodega era definită ca o unitate de alimentație publică cu largă accesibilitate, oferă un sortiment restrâns de gustări, antreuri, preparate la grătar, salate, deserturi, băuturi alcoolice și nealcoolice, minuturi din semipreparate de la alte unități. Lacto-vegetarianul “desface în exclusivitate preparate culinare pe bază de lapte, ouă, paste făinoase, de carne de pasăre sau de vacă, de pește alb, de legume și fructe, băuturi nealcoolice”. De la Lacto Dorna de lângă cinema Scala, din anii comunismului, până la Lăptăria lui Enache din anii noștri, distanța este cam măricică. Pentru că acum câteva decenii, acea zisă Lăptăria lui Enache, locul de întâlnire ale boemei bucureștene, era mai aproape de Lacto Dorna, decât de pub-ul atât de renumit, din zilele noastre. Chiar și așa, dinspre trecut la prezent, nu v-ați dori să găsiți un lacto-bar, doar cu lactate, cu mămăligă, cu niște ouă ochiuri, cu brânzică de vaci proaspătă, cu lapte bătut, lapte covăsit, cașuri ? Restaurantul rutier era gândit ca “unitate de alimentație publică care se amplasează pe marile artere de circulație rutieră.” Serviciul urma a fi “simplu și rapid”, ne spune cartea lui Radu Nicolescu, tipărită în 1981, “Tehnologia activității în restaurant și bar.”  Astfel încât “[…] automobiliștii și persoanele care îi însoțesc să poată servi masa sau gustarea într-un timp scurt, la prețuri modeste.

Acasă  la Violeta și la Ediz, comunitatea hranei

Ne lipsesc bistrourile de cartier, care să unească vecinătățile. Acele locuri familiare ale culturii urbane, în care patronul este și bucătar, familia sa servește preparatele și toți se cunosc cu clienții, glumesc și le știu necazurile. Și clienții se reîntâlnesc adesea acolo. O mică comunitate reunită într-o comuniune gastronomică. Un local cu doar câteva locuri, 10-15. Lipsește românilor, gastronomiei locale, ceva ce poate a existat, dar ar fi bine să refacem, cu resursele din prezent. Oricare dintre multele restaurante pe care le cunoașteți, dincolo de mâncare, dotare, celelalte, vă oferă acea căldură din interior, de dragoste pentru hrană, și de respect familial ? Cum putem recupera această ardere gastro-culturală, fără de care suntem niște străini la niște mese ? Dacă reușiți să ajungeți la Violeta’sKitchen, credem că veți rămâne pe veci prizonierii locului. Și au fost doar primii, acum patru ani. Acum și George și Oskar vă așteaptă !

vineri, 17 februarie 2012

Români, vă ordonăm: vindeți eco !?


Anunț important, bio este viitorul, pariați pe el ! La eco, spre deosebire de OMG-uri, europenii s-au înțeles cu americanii. Practic, produsele agricole europene certificate ecologic pot traversa Atlanticul și viceversa. De marțea asta, din 14 februarie, pentru că UE (prin Dacian Cioloș) și SUA au semnat un acord în domeniu. Criza asta, din 2008 încoace, ne plasează, pentru multă vreme de acum încolo, în limitele resurselor pe care le avem,  ne îndreptăm spre o societate de consum durabil.

Agricultura ecologică crește, crește !

România, de la 3.409 operatori în agricultura ecologică, în 2006 a ajuns la 10.1253, în 2011. Exemple de producție ecologică sunt multe, precum membrii cooperativei Bio-Coop de la Sibiu, Ferma ecologică Țopa a familiei Cișmaș, de lângă Sighișoara. La care se adaugă ferma familiei Lavinia și Willy Schuster de la Moșna. Și mulți alții sunt înregistrați de MADR în agricultura ecologică. Țările europene cu cei mai mulți operatori de agricultură ecologică, înregistrați conform EUROSTAT, pentru perioada 2001-2008 sunt Germania (creștere de la 18.111 operatori la 29.244), Spania (creștere de la 16.521 operatori la 23.253), Franța (de la 15.764 operatori la 20.877), Italia (de la 60.545 operatori, scădere la 49.654). Agricultura organică era practicată în EU27 pe 7, 8 milioane hectare în 2008, o creștere de 7% față de 2007. Pe o perioadă mai lungă de timp, datele disponibile pentru EU25 arată o creștere de 21% în suprafața totală cultivată ecologic între  2005 și 2008. Acum 3 ani, în supermarket-urile din România nu exista vitrină, raft de eco. Acum toate au și ocupă circa 10% din suprafața raionului respectiv. Acum 4 ani nu existau magazine eco în România, acum există câteva zeci.



Șapte principii, și eco/bio/organic doar cu logo european

Feriți-vă de înșelăciuni și înșelători, reguli există demult. Nu tot ce este de la țară este eco-bio-organic., ci doar ceea ce poartă logo-ul european de produs ecologic Toți credem că știm despre ce este vorba când vorbim despre, cumpărăm sau vindem eco. UE are un set de reguli precise, un sistem din care fac parte agricultorii eco și companiile private care certifică agricultura în sistem ecologic. Ca un produs să fie eco-bio-organic, practic trebuie să rezulte dintr-un lanț de producție necontaminat. Și să respecte următoarele condiții: rotația culturilor; limite stricte pentru pesticide și fertilizatori sintetici, antibiotice, aditivi ; interdicția absolută a folosirii OMG-urilor;  folosirea îngrășămintelor naturale; folosirea soiurilor de plante și a raselor de animale locale, adaptate genetic ; animale crescute în aer liber, cu libertate de mișcare, hrănite organic; să fie folosită împerecherea tradițională pentru animale din fermă. Și, după ce au fost verificate aceste condiții, și altele, se primește, pentru produsul final, logo-ul european ecologic. După perioada de conversie de vreo 2 ani.  În Franța cifra de afaceri a sectorului bio, conform Agence BIO, se apropie de 4 miliarde de euro pentru anul 2011.

Bioeconomia durabilă, o nouă orientare a Uniunii Europene

Sigur, încă strategie, o să spuneți. Tot săptămâna asta, în 13 februarie la ora 13.00, Comisia Europeană a lansat și o Strategie pentru bioeconomie durabilă. Dat fiind că “[…] populația mondială se va apropia de 9 miliarde de oameni până în 2050, iar resursele naturale sunt finite, Europa are nevoie de resurse biologice regenerabile pentru alimente și hrană pentru animale sigură și sănătoasă, precum și pentru materiale, energie și alte produse.[…]. Printre altele, este nevoie de o intensificare durabilă a producției primare, prin conversia fluxurilor de deșeuri în produse cu valoare adăugată. Eliminarea deșeurilor alimentare reprezintă pentru contribuabilul european un cost de 55-90 EUR pe tonă și produce 170 de milioane de tone de CO2. Aceste deșeuri ar putea fi transformate în bioenergie sau în alte produse ecologice, creând locuri de muncă și creștere economică.

Explorați România, grădina bio a Europei !

A ieșit lumea în stradă, a ieșit și un guvern din scenă, a plecat un ministru de la MDRT, a venit altul. Elena Udrea nu mai este la minister, însă sloganul cu Grădina Carpaților a rămas. La reuniunea recentă a Romanian Business Leaders, a fost scos la suprafață un concept care plutea în aer: România, grădina bio a Europei. Sigur că mai este mult până acolo, alții sunt înainte, sunt mai angajați. Dar. Știați că fermierii români au cultivat în 2011, 300.000 de hectare în sistem de agricultură ecologică, cu 40.000 de hectare mai mult ca în anul anterior ? Peste 70% din producție a fost destinată exportului, valoarea acestuia în 2010 a fost de 150 milioane euro. Doar 20% rămâne în țară. Și se întoarce sub formă de produse prelucrate. Așadar, ce vreți bio-eco-organic și agricultură durabilă sau agricultură industrială și industrie alimentară ? Care este viitorul ? Anunț important, bio este viitorul, pariați pe el !

luni, 13 februarie 2012

Restograf.ro are o dilema: a cenzura sau a nu cenzura?

Am un raspuns pentru dilema lui George Butunoiu de la Restograf.ro, "Aduc insultele vreo plusvaloare?". Plusvaloarea este data de libertatea de exprimare. Subsolurile de situri cu comentarii, sunt o lume aparte, care se creeaza din ambitii, rautati, ipocrizie, polite, cinste, dreptate, echilbru. Competitorii se agreseaza, se gratuleaza, se complimenteaza, se ingrupeaza, se dezbina, etc. Aceasta framintare sociala tine de libertatea de exprimare. Cine nu doreste asa ceva, poate apela la butonul de "reclama abuz/comentariu nepotrivit", poate sa nu citeasca subsolurile, poate sa atraga atentia contravenientului/contravenientei sa isi controleze limbajul. Iar acolo unde este vorba de calomnii, este la indemana Codul Civil, tribunalul si IP-ul pe care il poate furniza ISP-ul. Da, este nasol, dar ce preferam, cenzura sau libertatea de exprimare cenzurata in instanta ? Pe masura ce publicul va fi mai educat, aceasta situatie isi va diminua din importanta.

vineri, 10 februarie 2012

Pericol, pământurile românești se cumpără!


Domnilor și doamnelor politicieni, când ați mâncat ultima oară organisme modificate genetic, cum vi s-au părut ? O idee nouă străbate lumea de vreo 20 de ani: dreptul la alegerea hranei este un drept fundamental al popoarelor. Sau ar trebui să fie, susține Slow Food. Democrația alimentară este mare lucru. Pentru că alegerea înseamnă informare și educare. Este ca atunci când intri în cabina de vot să pui ștampila pe buletin. V-ar place să fiți legați de scaun și să vi se bage pe gât hrană aleasă de alții?! Nu! Eu aș prefera să îmi aleg hrana ca rezultat final al muncii micilor fermieri, gătită acasă. Întrebarea se pune: mâncăm sau nu organisme modificate genetic? Nu se știe, pentru că din diverse motive, există opoziție la etichetarea corespunzătoare a alimentelor. Reticență față de organismele modificate genetic exprimă majoritatea covârșitoare a europenilor, conform studiilor de opinie Eurobarometru finanțate de Comisia Europeană în ultimii ani. Suspiciunea este un fapt. Această majoritate publică covârșitoare ar impune reținere politicienilor atunci când decid să susțină organismele modificate genetic. Dar democrația contemporană românească este alimentată cu înlocuitori, nu cu considerație. Mai potrivit ar fi ca interesul public să prevaleze față de cel privat.

Cu organismele îi vom învinge pe americani

Sau pe brazilieni. Oare ? Ne hrănim cu nostalgii vechi, de când noi românii, adunam în raportări producții la hectar inexistente. Suntem mult în urmă, așa cum nu vom reuși decât în câteva decenii să ajungem la jumătate din PIB-ul mediu pe cap de european, Cu biotehnologiile nu vor fructifica oportunitățile decât o mână de oameni de afaceri, pe termen de câțiva ani. Este o conjunctură, nu un trend, să le fie de bine lor. De fapt, oferind ogorul pentru organisme modificate genetic, facem o concesie și îi înjunghiem pe la spate și pe consumatorii din celelalte țări europene. România, este calul troian furajat cu organisme modificate genetic. Săraci și fără agricultura tradițională, mor de foame. Biotehnologiile, în 15 ani, nu au rezolvat foametea. Dar pentru destul de mulți, credința este că șansa României stă în alternativă, în hrana cât mai aproape de casă, cât mai puțin chimizată, din soiuri de plante și culturi agricole genetic autohtone, din rase de animale neoașe. Legume, fructe, carne și lapte de la micii fermieri, hrană preparată la oală, familia în jurul mesei, un festin culinar și gastronomic susținut de agricultura tradițională. Produs în ferma lor.

România, El Funciado

El Funciado-El Dorado. Este un joc de cuvinte, o licență sămănătoristă și funciară. Vă propun un bun argument contra biotehnologiilor, ce ne dau nouă organisme: dacă deschizi drumul acestora în agricultura industrială în România, este probabil să servești interesele a câtorva zeci de mari arendași, proprietari autohtoni. Dar va fi accelerată goana achiziției de pământ arabil, care va ajunge în mâinile investitorilor străini. Într-un important ziar economic am citit zilele acestea că unii din marii latifundiari se tem că în zece ani pe ogoare se va vorbi italiana, daneza sau spaniola. Dacă semeni vânt, culegi furtună !!! Unde dai și unde crapă, dacă OMG-ului îi dai apă ?

joi, 9 februarie 2012

Anti #antiacta #stopactaro...confuzie mare!

Anti #antiacta #stopactro.......Eu am cautat niste rezultate in Internet, cu un motor de cautare si mi-a returnat aplicatia, rezultate cenzurate in baza legislatiei americane privind copyright-ul....Poate am interpretat gresit mesajul dat de Google search, insa am o captura de ecran....eu nu sustin deloc, dar deloc, copiatul, contrafacerile, etc....Trebuie gasit un mijloc, o modalitate....?! La urma-urmei este o piata: unii fac filme, altii le consuma...daca pretul nu convine, ori dau faliment entertainer-ii, ori cumparatorii sunt multumiti....Nu vad decat contra, iar de partea acestui contra stau  furtul de continut...ma insel ? Pe modelul acesta putem cere celor de Carturesti sa ceara mai putin bani pe carti, celor de la Renault-Dacia sa ne dea masinile mai ieftin, ce naiba, sunt prea scumpe si tot asa...Nu pare cam caraghios? Daca U2 vinde prea scump muzica este problema lor, nu a consumatorilor care fac tot posibilul sa iasa in piata sa demonstreze ca sa ceara totul ieftin. Ca asa vor ei. Mare confuzie....

sâmbătă, 4 februarie 2012

Romanii vor dispare si ce daca ?

Scaderea populatiei Romaniei nu este o surpriza. Au fost realizate analize, s-au tras semnale de alarma. De fapt suntem, la scara istoriei, un mic nimic. Doar evreii, egiptenii, mayasii, chinezii si un pic altii, au supravietuit istoric. Probabil ca noi romanii, vom disparea in circa un mileniu de la nasterea natiunii noastre si altii vor locui aici. 19 milioane de locuitori ai Romaniei, inseamna ca doar anumite conventii, pasaportul si celelalte impiedica pe altii semeni de-ai nostri din alte emisfere, sa vina sa populeze acest teritoriu. La scara istoriei, poporul roman exista doar de cateva secole (care este data de nastere, anul, pe la 1200 ?). Poporul roman a ajuns la circa 23 de milioane si de acolo a inceput declinul. Un studiu de acum 2 ani, anunta, luind in considerare sporul demografic negativ, ca Romania va avea in 2050, circa 16 milioane de locuitori. Daca trendul emigrationist este luat in considerare, probabil ca scaderea va fi accentuata. Ceea ce nu inseamna ca aceste teritorii nu vor fi bune pentru altii.