duminică, 30 iunie 2013

Sfatul #8 pentru apărarea biodiversității: Nu arunc nimic pe jos !

Nu arunc nimic pe jos! "Aruncarea gunoaielor în natură are efecte asupra mediului înconjurător, care duc adesea la consecinţe dezastruoase. Anumite deşeuri au un efect imediat: chiştoacele şi guma de mestecat intoxică sau asfixiază animalele care le înghit, mamiferele mici şi amfibienii sunt prinşi în capcană în sticle, iar cioburile de sticlă pot răni animalele mai mari şi, printr-un efect de lupă, se poate provoca un incendiu…Altele au un impact pe termen mai lung: plasticul necesită sute de ani pentru a se degrada, emanând produse toxice, bateriile conţin metale grele care se infiltrează în sol şi contaminează pânzele freatice…Prin urmare, utilizaţi pubelele publice şi reciclaţi tot ceea ce se poate!"

vineri, 28 iunie 2013

Grauntele agro-alimentar: food street in Romania ?! Vrem și noi, vrem...

IPANEMA Coffee shop, Bucuresti (c) tiberiu.cazacioc
PORCHETTA&BBQ? În România, spre deosebire de alte țări ce se bucură de diversitatea gastronomică, alimentația publică este cam slăbuț reprezentantă, ca forme de manifestare care să umble după client. Puteți căuta în internet food-street și veți găsi zeci de feluri și moduri de a oferi hrană, la botul calului, gustoasă și decent preparată, oriunde în orice colț al orasului. Unități mobile motorizate pe patru roți, altele mai mici și mai vioaie pe trei roți. Ce avem noi? Hai să le enumerăm: covrigării-simigerii, patiserii, șaormerii. Și atât. Nu v-ați dorit niciodată să vă iasă în drum o mașină cu dulciuri sau cu gustări ? În București am dat peste doar peste un singur format, mai acătării, în container (ceea ce este ok), se numește Ipanema, cu cafele gata-de-luat-la-drum și niște înghețate, parcă. Dar astăzi în drum spre casă, hopa, am dat peste cineva cineva care și-a făcut curaj și a investit. Să îi urăm succes, nu ? PORCHETTA & BBQ!!! 

Resurse despre street-food aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Street_food










luni, 24 iunie 2013

Atentie, aterizeaza Z-A-C-U-S-C-A

Se baga cineva ? #APIA cauta "[143833] “Furnizare de #ZACUSCA ambalata în cutii metalice cu greutatea neta de 400 g, achizitionata de pe piata comunitara din mijloacele financiare puse la dispozitie de Comisia Europeana, în cadrul aplicarii Planului European de Ajutoare pentru Persoanele cele mai Defavorizate din România (PEAD) – 2013”


Nu este rău să sărim de la ulei, zahăr, făină, la zacuscă, pentru nevoiași. La asta suntem buni. 

Grauntele agro-alimentar: Consiliul european pentru agricultura si pescuit, 24-25 iunie 2013

Secretul este secret. La 2 ani de la ultima și singura dezbatere publică organizată de MADR privind reforma PAC, cu ce mandat se află la Luxemburg dl. ministru Dan Constantin ?  

Evenimentele se succed rapid. Ședinte, trilaterale, ultima șansă privind reforma CAP. Dacian Cioloș: "We must maintain the balance and consistency of our policy"

Comisia Europeană a pregătit un plan B pentru situația de întârziere a adoptării viitoarei PAC, astfel încât viitoarea politică să poate funcționa din 2015, iar anul 2014 să fie acoperit de un mecanism de tranziție. Cea mai importantă bătălie este aceea în favoarea sau defavoarea conservaționismului. Grupurile ecologiste, cele favorabile agriculturii durabile, susțin "înverzirea PAC". Printre acestea cele mai importante sunt WWF, Slow Food, Via Campesina. De cealaltă parte sunt COPA-COGECA, anumite state membre. 


Ce se întâmplă la Dublin zilele acestea ? Luni și marți, 24-25 iunie 2013, are loc reuniunea reprezentanților la nivel ministerial, al statelor membre ale Uniunii Europene.  

De la comisarul european Dacian Cioloș aflăm care îi erau așteptările, la plecare, ieri 23 iunie 2013: "Ma pregatesc sa plec la Luxemburg la Consiliul pentru Agricultura care va incepe maine. Dupa-amiaza voi avea o lunga serie de intalniri trilaterale, impreuna cu Presedintia irlandeza a Cosiliului si ministrii agriculturii din statele membre. Dupa Luxemburg vor urma, la Bruxelles, discutiile politice finale intre Consiliu – Parlamentul European si Comisia europeana si o intalnire a Comisiei pentru agricultura din PE. Sper ca toate acestea vor duce la un acord politic privind reforma Politicii agricole comune. Urmeaza zile interesante. Va voi tine la curent." 


Care este miza de pe agenda Consiliului de Miniștri, conform sitului Consiliului ? Discutarea tuturor propunerilor CE privind reforma CAP. Și un acord politic.






marți, 18 iunie 2013

Sfatul #7: La Giurgeni se dă din mâini, peste, peste!

Sfatul #7 pentru apărarea biodiversității: "Ton roşu, morun, somon, limbă de mare, mihalţ...: vă sfătuim cu vehemenţă să întrerupeţi consumul acestor specii. Pescuitul exagerat, perioadele de captură (uneori în plin sezon de reproducere) sau anumite metode de pescuit (distrugând fondurile marine sau antrenând capturile accidentale de puieţi) pun în pericol procesul de reînnoire a populaţiei lor. Lăsaţi-le timp să îşi reconstituie populaţia: consumaţi peşte şi crustacee care să aparţină unor specii nevulnerabile. Şi achiziţionaţi de preferinţă produse care provin din pescuitul local sau care au eticheta MSC. Pentru mai multe informaţii despre această etichetă, vizitaţi: http://www.msc.org"

Bitdefender vinde Delikat!

Desigur este o eroare, dl. Talpes nu s-a apucat să vândă amestecuri, este bun la Bitdefender....Dar a cui este ideea combinării imaginii cu conținutul ?! Pentru conformitate AICI

Credite: Business Magazine

joi, 13 iunie 2013

Street food la Istanbul: Top 3

Balik, simit, kestane, harbuz sau pepene. Megapolis-ul Istanbul este un pivot al geografiei europene a gastronomiei. Acolo și doar acolo putem descoperi ceva din felurile de mâncare ale turcilor. Ca să devii fascinat de Turcia, trebuie să vizitezi de mai multe ori țara. Și să iei masa în diverse locuri, precum Edirne, la Çanakkale, la Izmir, în Kușadasi, la Istanbul. În 2012 tabăra noastră de vacanță a fost stabilită în cartierul Kadirga din Istanbul, aproape de Bosfor dar și de Sultanahmet. În apropierea mahalalei se găsea Kumkapî. Un fel de Zona 51 a Peștelui, cu câteva zeci de restaurante ce oferă preparate specifice. De pe deal, din zona Marelui Bazar, coborând agale și la vale, dinspre zona istorică spre podul Galata, între localurile convenționale și bufetele fast food, care marchează traseul, treci fără să vrei printre jaloanele gastronomice ale street food. Balik, simit, kestane, harbuz sau pepene, după cum v-am spus. În 2012 pepenele a fost legal, anul trecut în 2011, întreprinzătorii fugeau de poliție, prin Sultanahmet, împingând pe vine și pe furiș, platforma pe două roți cu pepeni verzi decojiți, tăiați felii. 




I: La Galata, peștele fript este gata

Fish bread sau fish kebap sau pește fript. Ekmek balik îi spun turcii. Este nevoie să parcurgi 1200 de kilometri pentru a avea parte de un pește fript la malul Bosforului. Și nu este numai asta, puteți vedea în acest film aici http://bit.ly/TXsyW5Felul de mâncare în sine este spectaculos de simplu și eficient economic. O baghetă de pâine de lungime medie, despicată în două, un pește fript la tablă, dar în serii mari, ceapă tăiată rondele, niște murături sărate și picante, un pic de zeamă de lămâie. Doar atât ? Nu, trebuie să mănânci acest fel de mâncare la fața locului. La picioarele podului, pe unde se perindă mii de persoane în jurul tău. Ba ca să traverseze podul Galata, ba să treacă prin pasaj către Misir Çarșisi (Bazarul Egiptean) și Yeni Çamii (Geamia Nouă) ori către stația de tramvai Eminonu din mijlocul Ragip Gümüșpala Caddesi. Sunt șuvoaie de omenire ce se scurg în toate direcțiile, către malul celălalt, tot european, al Istanbului. Bărbați și femei, familii mici sau mari, prieteni și cupluri. Zarvă de oameni grăbiți care se opresc 10-15 minute la o măsuță mică din zecile oferite și ocupate, aproape de sol, cu câte 4 scaune în jur. Comanda se execută repede, pe bază de autoservire, direct la mal. Unde ambarcațiunea-grătar-bucătărie se vălurește în tangaj dar și în sus și jos, săltându-se pe apele Bosforului. Echipa de hrănitori de pe vase se compune în primul rând din două persoane care strigă și fac reclamă serviciului, în tradiționalul stil turcesc de comerciant de stradă. Ei preiau și livrează comenzile. Ceilalți membri ai echipei gastronomice sunt omul care prepară peștele și încă o persoană, cel care se ocupă de frigerea zecilor de pești de pe imensa tablă încinsă, lungă de circa 2 și lată de vreo 1,5 metri. Totul amplasat într-o ambarcațiune destul de încăpătoare, o bucătărie plutitoare acoperită cu un coviltir, ca un baldachin, cu modele și inscripții caligrafiate pe un material roșu. Fără toată această punere în scenă în geografia locului, pe care numai istoria otomanilor de câteva sute de ani la poarta Europei, a creat-o, amărâții ăia de pești nu ar însemna nimic. Totuși am nășit la Tulcea, în 2012, recrearea aceluiași produs, la faleză. Primii pași pe pământ românesc au fost făcuți în cadrul Rowmania Fest al Asociației “Ivan Patzaichin-Mila 23”. Deci să vă țineți pofta în cui pînă la ediția 2013 a festivalului. 

II: Simit și primăria Fatih din Istanbul

După cum cunoașteți, în România covrigăriei i se mai spune simigerie. La nivelul străzii, al consumului popular, în calea oricui trece grăbit și pedestru prin Istanbul, stau vitrinele pe roți cu simit, ale ambulanților. Aceștia vând câteva feluri de covrigi sau simit. Activitatea pare a avea o dublă funcție: socială și culturală. Cele două funcții decurg din emblema patronatoare, tipărită pe vitrinele ambulante. Istanbul Fatih Beleyidisi este înseamnă primăria districtului Fatih al orașului Istanbul. Prin asta am înțeles că vânzarea stradală de covrigi este susținută de municipalitatea locală pentru că dă culoare culturală orașului. Vânzarea ambulantă de simit, de covrigi, este unul din marcatorii culturali ai tradiției pentru vizitatorii zonei. Noi vrem la București, să re-inventăm Viena. Mda. Un simit costă 1 liră turcească. Specialitatea simit este un covrig preparat diferit față de ceea ce cunoaștem în România. Covrigii preparați în țară sunt serviți calzi, în două sortimente, cu sare sau fără, cu mac sau fără mac. Mai sunt și alte câteva variații în România, sortimente de calitate precum covrigii oferiți de franșiza Petru, cu mozarella, cu cârnați picanți, cu dulcețuri. “Covrigii” din Istanbul sunt simit. Dacă i-am numi prea des covrigi am transmite un mesaj greșit, ar fi asemănați cu cei de-acasă. Simit sunt diferiți așa cum diferiți sunt covrigii din America numiți pretzel. Simit nu au o suprafață lucioasă, ci mată, cu o coajă ce are o anumită grosime, de 1-2 milimetri. Sub aceasta se găsește un aluat puțin crescut, vârtos. Pentru a mesteca simit este necesară o anumită forță de învingere a elasticității moderate a materiei. Gustul este diferit de al covrigilor românești, cărora coaja nu le este atât de prezentă în amestec precum la un simit. O extensie remarcabilă a ofertei de covrigi de pe străzile Istanbulului, sunt localurile speciale numite Simit (Sarayi) Salonu. Elegante, cu deschidere la stradă, oferă mai multe feluri de preparate din aluat pe bază de făină, dar în alte forme. Sunt covrigării cu un nivel mai ridicat, mai elevat al serviciilor decât micile localuri unde se oferă, de exemplu, kebap. Simit Salonlu diferă prin mobilier, au banchete, cu decorațiuni de calitate. Te poți așeza la o masă cu canapele, cu o deschidere amplă, fără geam, către tumultul străzii. De spus că nicăieri, nici la Simit Sarayi Salonu, nu este asociată oferta, cu lactate de tip fermentat (iaurturi, lapte bătut) produse tradițional. 

Unii dintre noi își mai doresc patiserie tradițională din foaie trasă artizanal, cu amestec de brânză de oaie și iaurt de oaie, ca în piața Ovidiu din Constanța. Să nu vă puneți pofta în cui, ci în dulapul amintirilor. Sau încercați să vă mobilizați și deschideți dvs. o adevărată Lăptărie a lui Enache. Simigerie ca la turci, nu există decât acolo. Este altceva. 

III: Kestane la stradă

Umblând pe străzile Istanbulului m-a amuzat să văd scris acest cuvânt dar și pronunțat ca acasă, unde noi le spunem castane. Prima dată când am consumat castane comestibile, s-a întâmplat într-o călătorie la Ljubljana, în Slovenia, în 2002. Acolo, pe riviera locală am dat peste un chioșc, al cărui pivot era de fapt un butoi cu cărbuni deasupra căruia erau prăjite, pe o tablă, castanele. Iar prima dată când am aflat despre castanele comestibile, a fost când citeam în anii ’70, în revista Pif, despre marrons chauds din gura și din povestea unor personaje de benzi desenate. 

Anul acesta (n.m. 2012), la Istanbul, spre deosebire de anii anteriori, am remarcat pe străzi și pe micii comercianți ambulanți cu ofertă de castane comestibile prăjite. O mică facilitate de prăjit castane, ascunsă sub o vatră purtată pe roți, cu trei tranșe de ofertare: 100 de grame la 3,5 lire, n grame la n lire și 500 de grame la n lire. Prezenți peste tot, în combinație sau nu cu alți ambulanți ofertanți de simit sau de sucuri de rodie, vânzătorii de castane sunt și ei parte din peisajul cultural gastronomic local, de stradă, al orașului Istanbul. Începutul unui coup de foudre gastronomic În orașul punte între Europa și Asia, pe stradă se îmbină alternativ și neconcurențial, când o vitrină ambulantă cu simit, când una cu kestane. Ieftin, accesibil, aromat și atractiv, la nivel de buget popular, cu voie de la primărie, o culoare locală de nepierdut. Dacă vă va subjuga și fish kebab, veți reveni foarte des la Istanbul, la podul Galata. Puteți încerca acasă dar nimic nu este la fel. Trebuie să trăiești la Istanbul ca să te hrănești ca la Istanbul. 

Resurse 

Cea mai bună harta a orașului Istanbul, o aplicație Internet a municipalității (site): http://sehirrehberi.ibb.gov.tr/map.aspx 
Cum este eviscerat în 5 secunde un pește (film YouTube, Tiberiu Cazacioc): http://bit.ly/UwR8Oa 
Cum este organizată vânzarea de fish kebab la podul Galata (film YouTube, Tiberiu Cazacioc): http://bit.ly/TXsyW5 

Notă: Toate evenimentele povestite sunt reale, au fost trăite de către autor (și soția), iar toate imaginile sunt realizate de acesta.

miercuri, 12 iunie 2013

Dl. Buhai luptă contra pulpelor de pește, la Tulcea

Începem cu peștele ca la Galata ?

Fishkebab.... (credite: T.Cazacioc)

O poveste despre o tragedie culturală, despre niște oameni și despre o speranță. Dar mai întâi, iată cum se dezvăluie misterul filetării unui pește, ca la Istanbul. Mergem apoi cu povestea la Tulcea.  Urmăriți cu atenție filmul. Și apoi, în continuare, un stand de pește, la drumul mare, la Istanbul. 


Know-how la Istanbul

Peste ca la Istanbul (credite: T. Cazacioc)

Peste ca la Istanbul (credite: T. Cazacioc)
Peste ca la Istanbul (credite: T. Cazacioc)

Peste ca la Istanbul (credite: T. Cazacioc)

Peste ca la Istanbul (credite: T. Cazacioc)


Lupta contra pulpelor de pește este dusă la Tulcea?

Titlul articolului meu, ca să continui cu asta, hiperbolizează un pic povestea peștelui de la Tulcea. Peștele de la Tulcea nu prea există. Peștele este ori ilegal capturat, ori pescuit gata înghețat, ori prost gătit ori înlocuit de pulpele de pește, pardon, de pui, aruncate în ulei. Ceea ce într-o țară îngreunată de moștenire culturală, de patrimoniu imaterial adică gastronomic, în România este o himeră. La Tulcea nu ai parte de un restaurant decent cu preparate de pește. Este un amestec de fripturi, mici, supe și pește. Ar putea fi jignitor dacă cineva și-ar da seama de asta. Doar că localnicii cred că ceea ce se găsește în oraș cu pește, mă refer la alimentația publică, este ok. 

Iată cum arată un experiment culinar, gestionat de Dan Buhai și echipa lui, la MIADMAR HDP. În una din vizitele noastre am încercat niște caras. Dar și o salată de scrumbie. Ca la Tulcea.

Salată de scrumbie Miadmar/Buhai (credite: Cazacioc)
Caras prăjit Miadmar/Buhai (credite: T. Cazacioc)

Caras prăjit Miadmar/Buhai (credite: T. Cazacioc)

Într-o zonă care a avut industrie de conserve de bună calitate, din pește, o zonă care a dat o întreagă bibliotecă de studii, opinii și propuneri, din partea unui mare gânditor precum Grigore Antipa, o zonă care cultural este datoare să redea românilor moștenirea gastronomică locală, găsești rar pe cineva pasionat de preparatele tradiționale din pește, care să testeze produse, combinații, ingrediente, fără conservanți. O trudă completă pentru a oferi cu satisfacție un produs de calitate. Oamenii pasionați sunt cei de la echipa lui Daniel Buhai. De aceea căutați produsele lor la magazine. Expiră repede și se găsesc rar.



Preparate din pește Miadmar la Clubul Țăranului Român (credite: T.Cazacioc)


Preparate din pește Miadmar la Clubul Țăranului Român (credite: T.Cazacioc)
Preparate din pește Miadmar la Clubul Țăranului Român (credite: T. Cazacioc)

.....................................................................................
Un final fericit: Slow Food și slow fish, la Tulcea (2012)



La furat de dude....


Deci. Eu caut inovații gastronomice, sigur, cu măsură. La una din vizitele în Turcia, am descoperit dudele uscate. Alături de alte fructe uscate. La Marele Bazaar. Într-un magazin erau niște pungulițe. Semnificația culturală a acestui obicei cultural m-a marcat. În România dudele sunt călcate în picioare. Nu ? Pe vremea când mergeam la bunicul meu, la țară, în Dobrogea, dudul era în curtea lui. Chiar dacă nu consumam cu sârg, dudul este un arbore prezent peste tot în România. Nu la munte, evident. Așadar, mâncăm sau nu mâncăm dude ? Și dacă nu mâncăm, de ce nu mâncăm pe o scară mai largă ? Iată că, în plin sezon al dudelor, o tânără se oprește și înfulecă dude. Cu hotărâre. Bravo.


Dude (credite: T. Cazacioc)

Dude (credite: T. Cazacioc)

Dude (credite: T. Cazacioc)

PS: Vom reveni cu mai multe dude.......

marți, 11 iunie 2013

#6: Mai puțin minereu....așa salvați gorilele și okapi și elefanții...!!!

Sfatul #6 pentru apărarea biodiversității: Nu schimba des telefonul mobil ! De ce?

"Pentru fabricarea consolelor de jocuri, a calculatoarelor şi a telefoanelor mobile sunt necesare diferite minerale (cupru, cobalt, plumb…) pentru care cererea este în continuă  creştere. Minele din care provin acestea se află aproape pe toată planeta şi exploatarea acestora are impact mare asupra mediului înconjurător. În Republica Democratică Congo, de unde se extrage celebrul coltan, este pusă în pericol biodiversitatea extraordinară din Kivu: vânătoarea ilegală a ultimelor gorile, precum şi  a elefanţilor, a okapi... pentru a hrăni minerii, defrişarea masivă pentru a le asigura lemn pentru construcţia, încălzirea şi extinderea minelor, eroziunea şi poluarea solurilor,  a apei, a aerului... să nu mai vorbim despre conflictele armate! Aşadar, înainte de a schimba telefonul mobil sau calculatorul portabil, mai gândiţi-vă o dată!"

luni, 10 iunie 2013

Grauntele agro-alimentar: Mai mult local decat global

Așadar, dintr-o cercetare Novel Research, aflăm de ce roșia românească este la mare etichetare în piețe. De ce se poartă mult, dar mult, ca la mama acasă. De ce avem tradiții românești, produs în România, etc. Pentru că multinaționalele nu pot induce consumul cosmopolit, decât pe sub ușă, în frigiderul românilor. Așadar să luptăm pentru local, mult local, hrană locală. Hai Slow Food!


Grauntele agro-alimentar: Miliardar din iaurt și cross-culture

Un singur vis, fără diversificare, urmărit constant. Un turc care face iaurt grecesc, cu numele Ciobani (un substantiv turcesc). Miliardar premiat de Ernst&Young la Monte Carlo. AICI

Sursa Wall-Street.ro



sâmbătă, 8 iunie 2013

De ce mi-a plăcut la training-ul Google ?

Cum a fost la training-urile Google ? Au fost două sesiuni de pregătire, în două weekend-uri. O sesiune despre cunoștințe Google AdWords Fundamentals și una despre Google AdWords Display. Prezentările au fost susținute de Gabriela Andrei de la Kondiment Solutions. Câte o zi fiecare, de la 9.00 la 17.00, cu toate serviciile incluse. Ce urmează ? Examenul de Fundamentals și de Display. Ambele examene, luate, îți asigură certificate de Google Certified Individual. Ele atestă că te pricepi să faci campanii de pubicitate cu Google.